Centrala cu condensare

Centralele termice în condensare se deosebesc de cele clasice prin consumul redus de energie. Acestea produc cantități de emisii mult mai reduse comparativ cu centralele așa - numite „clasice”, și dispun de un tub scurt din plastic de evacuare, care permite amplasarea centralei în orice loc din locuință^.

Prin arderea unui m³_N de gaz natural se produc teoretic cca. 1,6 kg de apă sub formă de vapori, iar prin arderea unui kg de combustibil lichid cca. 1,1 kg. Evacuarea la coș a acestor vapori de apă sub formă gazoasă implică aruncarea în atmosferă a căldurii lor latente de vaporizare, care este cca. 12 % din puterea calorifică superioară a gazului metan, respectiv de cca. 6 % puterea calorifică superioară a combustibilului lichid. În practică, cantitățile de condensat obținute sunt ceva mai mici, de cca. 1 kg la 1 m³_N de gaz natural. Această căldură poate fi recuperată condensând acești vapori de apă. Gradul de condensare depinde de construcția și regimul de funcționare al centralei.

Un cazan cu condensare este un cazan care răcește gazele de ardere evacuat în atmosferă până sub temperatura punctului de rouă, care pentru gaze provenite din arderea gazului natural este de 57 °C, condensând cât mai mult din vaporii de apă din aceste gaze și recuperând căldura lor latentă de vaporizare. În acest scop centralele din prima generație au după schimbătorul de căldură principal, care răcește gazele de ardere de la cca. 1200 °C la cca. 150 °C un schimbător de căldură suplimentar, care răcește gazele de ardere sub temperatura punctului de rouă, valoarea dorită fiind de 40 °C. Cu cât răcește gazele de ardere mai mult, cu atât cota de vapori condensați este mai mare și eficiența energetică crește. La centralele din a doua generație cele două schimbătoare (principal și de condensare) sunt integrate într-o singură unitate.

Aceste centrale lucrează cel mai bine la temperaturi scăzute ale agentului termic, de 40 °C (tur) / 30 °C (retur), dar sunt eficiente până la temperaturi de retur de 60 °C.

Datorită temperaturii reduse la care sunt evacuate gazele de ardere, tirajul coșului este de obicei insuficient. Ca urmare, la centrale cu condensare se recomandă varianta cu cameră etanșă (tiraj forțat) și producerea apei calde de consum în sisteme cu acumulare.

Apa rezultată din condensarea vaporilor din gazele provenite din arderea gazului natural este ușor acidă, cu un Ph de cca. 4, iar cea provenită din arderea combustibilului lichid este puternic acidă, cu un Ph de cca. 2 și trebuie evacuată separat la canal. Conductele de evacuare trebuie să fie rezistente la acizi. Alte substanțe poluante, ca plumbul, cromul sau nichelul, au concentrații mult inferioare celor din apa de băut.